CandyBoii

shit Trash trap garbage rage

Într-un oraș unde luminile nu dorm niciodată, CandyboiiShawty, un artist urban cu suflet de poezie și vis în ochi, își găsea refugiul în muzică și pictură murală. De cealaltă parte a orașului, Ravanelli Rava, un fotograf cu origini italiene și braziliene, își petrecea nopțile căutând frumusețea în cele mai neașteptate colțuri ale metropolei. S-au întâlnit întâmplător la o galerie underground, unde Candy expunea prima lui instalație – un colaj de culori vii, versuri scrise cu spray-ul și oglinzi sparte. Rava l-a observat printre mulțime, cu hanoracul tras pe jumătate și zâmbetul timid ascuns după un pahar de prosecco. Privirile lor s-au întâlnit și, în acel moment, orașul s-a oprit. Au început să se vadă în secret – în cafenele discrete, pe acoperișuri uitate, sau la 3 dimineața în studioul lui Candy, unde Rava fotografia procesul creației, iar Candy îi recita versuri doar de el înțelese. Era o dragoste care nu cerea aprobări. O iubire sinceră, interzisă pentru unii, dar eliberatoare pentru ei. Candy îi spunea „lumina mea în haos”, iar Rava îl descria ca „explozia de culoare care-mi reface filmul în alb-negru”. Când au fost întrebați de ce se iubesc, Candy a răspuns simplu: „Pentru că în el am găsit liniștea și furtuna, în același timp.” Read more on Last.fm. User-contributed text is available under the Creative Commons By-SA Lice...